Luni dimineata. Putea fi o zi normala de plaja, vremea o permitea. dar un "grup de initiativa"o intrebase cu cateva zile inainte pe Silvia, ghidul nostru, cum s-ar putea ajunge in Andorra. Raspunsul: inchiriati un microbuz pentru cei ce doresc aceasta excursie; si daca la inceput s-au inscris vreo zece-douasprezece persoane, dupa cateva minute de deliberari erau inscrisi douazecisisapte. A fost necesar un autobuz si contra unei sume de treizeci de euro de persoana iata-ne luni dimineata la bordul acestuia. Soferul ne avertizeaza ca in Andorra ploua , dar comoditatea ne face pe multi dintre noi sa nu luam in seama avertismentul.
Pornim la un drum destul de lung, ne asteapta patru ore de drum, spre granita de nord a Spaniei, o mare parte din drum prin faimosii munti Pirinei. Nu pot descrie in cuvinte frumusetea peisajelor intalnite, dar imaginati-va o calatorie pe Transfagarasan si nu veti fi prea departe de adevar. Nu avem ghid, dar unul dintre colegii de calatorie, vorbitor intr-o mica masura de spaniola afla cateva date de la sofer, la randu-i slab vorbitor de engleza. Si iata cum poliglotia si cunostintele personale ale uniora din grup ne ajuta sa aflam cate ceva despre tara pe care urmeaza sa o vizitam. Este unul din cele mai mici state europene, cu statul de principat, aflat sub suzeranitatea a sefului de stat al Frantei si a episcopului catolic al localitatii catalane Seu de Urgell. Situat in inima muntilor Pirinei a caror altitudine maxima pe teritoriul Andorrei ajunge la peste 2.900 de metri, la granita franco-spaniola. Are o populatie de circa 84.000 de locuitori, principala sursa de venituri o constituie turismul (zece milioane de vizitatori, anual), Andorra fiind in acelasi timp cunoscuta si ca un paradis fiscal.
Ajungem, in sfarsit, in capitala tarii. Andorra la Vella este situata la o altitudine de 1.023 de metri, fiind cea mai inalta capitala europeana si in acelasi timp si o cunoscuta statiune pentru sporturile de iarna. Neavand un ghid si nefiind "pregatiti"de acasa nu prea stim ce sa vizitam in cele cateva ore de repaus. Asa ca intram cu totii, asa cum sadae bine romanului, in primul supermarket iesit in cale, epuizam cosurile si ne imprastiem printre rafturi, gata sa profitam de binefacerile paradisului fiscal andorrian. Dar surpriza, preturile afisate nu par deloc atat de prietenoase pe cat speram, asa ca iesim in strada si ne trezim deodata sub o ploaie rece si un cer plumburiu . O luam incet la pas pe o strada care ni se parea principala si ajungem in parcul situat pe malul raului care traverseaza capitala - Valira. Traversam raul si o luam la intamplare pe strazile inguste, cu cladiri vechi, cu mici magazine la parter, dar care toate aveau obiceiul "ciudat", in comparatie cu cel al magazinelor noastre, de a inchide pentru doua-trei ore in timpul amiezii.
Fara ghid nu am aflat nici de cele doua biserici care ar fi meritat sa fie vizitate, Sant Esteve (Sfantul Stefan) sau Santa Coloma, nici cladirea Parlamentului cu piata in care se organizeaza numeroase concerte si actiuni culturale. Teama de a nu ne pierde prin labirintul de stradute, asa ni sa parut initial, ne-a facut sa ne ponderam dorinta de cunoastere. Ulterior, dar era deja tarziu, ne-am dat seama ca strazile capitalei principatului erau construite destul de ordonat, asejate geometric si ar fi fost destul de greu sa te ratacesti. Oricum ne-am format o imagine destul de clara a oraselului pitoresc de munte, care este Andorra la Vella. Am parasit Andorra, nu inainte de a ne opri pentru cateva minute si la unul din numeroasele duty free-uri aflate la granita cu Spania, de unde m-am ales cu doar cateva ilustrate, ca o amintire in timp a afaptului ca am vizitat acest mic principat.
Urmau alte patru ore de drum cu autocarul, dar acum entuziasmul de la plecarea de dimineata pierise. Oricum a fost un drum frumos, cu peisaje ce meritau vazute, mai ales cele din Pirinei si in plus am mai putut "bifa"o tara vizitata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu