Costa Brava : ziua 3

Mai intai de toate scuze pentru titlul paginii anterioare , am mancat un ,,i" desi luasem micul dejun deja . Dar sa trecem la ziua cu numarul trei a plimbarii noastre . Itinerariul propus : o scurta croaziera pe Mediterana si vizitarea orasului Girona , capitala uneia dintre cele patru provincii ale Cataloniei ( vezi pagina anterioara ) .

 Dupa o scurta calatorie cu autocarul pana in statiunea Blanes ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Blanes ) ne imbarcam pe o mica ambarcatiune de croaziera , cu care navigam de-a lungul Costei Brava timp de aproximativ o ora . Imaginile pe care le urmarim de-a lungul coastei sunt magnifice .

Tarmul stancos al Costei Brava

   

 Acostam in finalul scurtei noastre croaziere in localitatea medievala Tossa de Mar ( http://en.wikipedia.org/wiki/Tossa_de_Mar ) , ale carui incepurturi se pierd in negura anilor . Se estimeaza ca zona a fost locuita inca din neolitic , in epoca medievala localitatea fiind una din importantele cetati de aparare . Dupa o plimbare de-a lungul vechilor ziduri ale cetatii , pe stradute inguste , pavate cu piatra , trecand pe langa Muzeul Municipal care se mandreste cu lucrarile de arta contemporana ale artistilor ce au trecut de-a lungul anilor prin Tossa de Mar , printre acestia numarandu-se Marc Chagall care s-a stabilit aici pentru o perioada de timp . 

   

Dupa o scurta plimbare si pe strazile din partea comerciala a localitatii      , ne idreptam spre autocarul care ne va purta , mai departe spre orasul Girona ( http://en.wikipedia.org/wiki/Girona  ) capitala provinciei cu acelasi nume .

Girona ( imagine Wikipedia )

                                                 

Orasul a fost in negura timpului locuit de iberici si a trecut de-a lungul mileniilor scurse sub stapanire romana, vizigota , maura , pentru ca incepand din secolul XI sa fie declarat oras de catre Alfonso I de Aragon , trei secole mai tarziu devenind ducat , iar in secolul XV regele Ferdinand I dand primului sau nascut titlul de Print de Girona .    Intre secolele XII si XV dezvoltarea Gironei a fost influentata de o puternica inflorire a comunitaii evreiesti . astazi Ghetoul evreiesc este una din zonele cele mai bine conservate din Europa , fiind un important punct de atractie turistica . 

Catedrala ( intrarea principala )

Catedrala

Straduta din Ghetou

  In afara Cartierului Evreiesc alte doua obiective de prim interes nu trebuie ratate : vechea Catedrala , constructie in stil gotic spaniol la intrarea careia ajungi dupa ce urci 86 de trepte si Biserica Sant Feliu , unde se afla moastele sfantului patronim . Mergand spre cele doua edificii crestine patrunzi prin poarta vechii cetati ale carei ziduri se mai vad si astazi , ziduri ce au jucat un rol important in apararea Gironei de-a lungul secolelor . Din pacate Biserica Sant Feliu era inchisa la ora vizitei asa ca a trebuit sa ne multumim cu vizitarea Catedralei si a catorva strazi inguste si foarte pitoresti ale Ghetoului evreiesc .

 Si cu aceasta obiectivele celei de-a treia zi a excursiei erau atinse . Suplimentar , ghida ne-a propus ca in drum spre Malgrat sa ne oprim la o degustare de vinuri , locatie de unde puteam cumpara si dulciuri specifice catalane , diverse suveniruri si ...parfumuri contafacute . La pomul laudat sa nu te duci cu sacul , zicala se potriveste foarte bine si acestei vizite surpriza . La intare ti se da un mic paharut cu un lichior de fructe , dupa care cu acest paharut minuscul ( slava Domnului , altfel puteam avea surprize cu vreun "degustator" mai zelos ) treceai de-a lungul peretelui unei sali de peste o suta de metri lungime , prin fata unor butoaie cu tot felul de soiuri de vin spaniol , din care degustai unul ( sau mai multe ) paharute si mergeai mai departe . Daca iti atragea atentia vreun soi iti umpleai un bidon de unu sau cinci litri ( se aflau o gramada la dispozitia amatorilor ) si te duceai in final la casa de marcat . Calitatea , si nu o spun eu , pentru ca nu prea ma pricep , era mediocra . Vinuri facute artificial ca multe din cele din magazinele sau depozitele romanesti . Pretul aproape invariabil al unui litru dintr-o astfel de licoarea : 3.80 euro . Era in aceeasi sala , foarte aglomerata - pentru ca autocarele soseau si plecau unele dupa altele  , descarcand turisti de toate natiile - era zic si un sortiment bogat de dulciuri , printre care si  turron-ul , o specialitate de migdale cu miere , oua si zahar , cu care din ce-am citit , se mai lauda si gastronomiile italiana si filipineza . Dar legenda spune ca un tanar flacau catalan o iubea nespus pe fata unui brutar . Sarac fiind , nu era agreeat de tatal fetei , asa ca tinerii se fereau de ochii brutarului . Intr-o zi , cand tinerii se credeau singuri , brutarul revine acasa pe neasteptate , tanarul ascunzandu-se intr-un sac de faina . Fiind descoperit , ca sa scape de pedeapsa si pentru a inmuia inima tatalui iubitei sale , tanarul ii promite brutarului ca-i va da reteta unei prajituri cu care va deveni faimos in oras . Ceea ce s-a si intamplat , prajitura fiind numita Turron . Din sala de degustari ajungeai in cea de suveniruri , in care chiar spre iesire se aflau parfumuri ai caror producatori spanioli isi propuneau sa imite renumite parfumuri frantuzesti , si pentru a-ti sugera aceasta au botezat parfumurile cu nume care sa te duca cu gandul la original .Pretul unor astfel de surogate era de 7-8 euro si doamnele , in special din estul Europei stateau la cozi care puneau in pericol orarul prestabilit al autocarelor. 

  Si pentru ca sa incununam aceasta a treia zi de concediu , seara , catre orele 21 , ne-am imbarcat constiincios din nou in autocar si am plecat in statiunea vecina Santa Susana , pentru a asista la o seara de flamenco . Intr-o sala imensa , la zeci de mese lungi , stateau inghesuiti peste o mie de turisti din 15-20 de tari . Cine a fost in Grecia ,si a asistat intr-o taverna la o seara greceasca , isi poate imagina care era atmosfera intr-o astfel de locatie . Dupa un preambul pop cu o cantareata care se straduia din rasputeri sa anime sala , a urmat un tenor , mult laudat de ghid si organizatori , o voce mediocra care ar pali in fata lui Costel Busuioc al nostru . In final spectacolul promis : flamenco . O trupa buna cu trei dansatori si sase dansatoare , unul dintre cei trei fiind si coregraful trupei  . Coregraful ( solistul ) , nu i-am retinut numele caci oricum nu cred ca-l cunoaste cineva , a dansat foarte bine , a facut demonstatii , repetate pana la epuizare  la cererea publicului , de viteza si rezistenta fizica . In general tot spectacolul de flamenco a fost unul reusit  si s-a incheiat cu prezenta pe scena a unor curajosi din public . Tratatia a fost una saracacioasa , un sangria ce aducea mai degraba cu un sirop de fructe si un pahar de sampanie , alaturi de cateva alune . 

Si a fost ziua a treia...