Insula THASSOS iulie 2012

In inima Pirineilor.

  Luni dimineata. Putea fi o zi normala de plaja, vremea o permitea. dar un "grup de initiativa"o intrebase cu cateva zile inainte pe Silvia, ghidul nostru, cum s-ar putea ajunge in Andorra. Raspunsul: inchiriati un microbuz pentru cei ce doresc aceasta excursie; si daca la inceput s-au inscris vreo zece-douasprezece persoane, dupa cateva minute de deliberari erau inscrisi douazecisisapte. A fost necesar un autobuz si contra unei sume de treizeci de euro de persoana iata-ne luni dimineata la bordul acestuia. Soferul ne avertizeaza ca in Andorra ploua , dar comoditatea ne face pe multi dintre noi sa nu luam in seama avertismentul.
  Pornim la un drum destul de lung, ne asteapta patru ore de drum, spre granita de nord a Spaniei, o mare parte din drum prin faimosii munti Pirinei. Nu pot descrie in cuvinte frumusetea peisajelor intalnite, dar imaginati-va o calatorie pe Transfagarasan si nu veti fi prea departe de adevar. Nu avem ghid, dar unul dintre colegii de calatorie, vorbitor intr-o mica masura de spaniola afla cateva date de la sofer, la randu-i slab vorbitor de engleza. Si iata cum poliglotia si cunostintele personale ale uniora din grup ne ajuta sa aflam cate ceva despre tara pe care urmeaza sa o vizitam. Este unul din cele mai mici state europene, cu statul de principat, aflat sub suzeranitatea a sefului de stat al Frantei si a episcopului catolic al localitatii catalane Seu de Urgell. Situat in inima muntilor Pirinei a caror altitudine maxima pe teritoriul Andorrei ajunge la peste 2.900 de metri,  la granita franco-spaniola. Are o populatie de circa 84.000 de locuitori, principala sursa de venituri o constituie turismul (zece milioane de vizitatori, anual), Andorra fiind in acelasi timp cunoscuta si ca un paradis fiscal.

  Ajungem, in sfarsit, in capitala tarii. Andorra la Vella este situata la o altitudine de 1.023 de metri, fiind cea mai inalta capitala europeana si in acelasi timp si o cunoscuta statiune pentru sporturile de iarna. Neavand un ghid si nefiind "pregatiti"de acasa nu prea stim ce sa vizitam in cele cateva ore de repaus. Asa ca intram cu totii, asa cum sadae bine romanului, in primul supermarket iesit in cale, epuizam cosurile si ne imprastiem printre rafturi, gata sa profitam de binefacerile paradisului fiscal andorrian. Dar surpriza, preturile afisate nu par deloc atat de prietenoase pe cat speram, asa ca iesim in strada si ne trezim deodata sub o ploaie rece si un cer plumburiu . O luam incet la pas pe o strada care ni se parea principala si ajungem in parcul situat pe malul raului care traverseaza capitala - Valira. Traversam raul si o luam la intamplare pe strazile inguste, cu cladiri vechi, cu mici magazine la parter, dar care toate aveau obiceiul "ciudat", in comparatie cu cel al magazinelor noastre, de a inchide pentru doua-trei ore in timpul amiezii.

Fara ghid nu am aflat nici de cele doua biserici care ar fi meritat sa fie vizitate, Sant Esteve (Sfantul Stefan) sau Santa Coloma, nici cladirea Parlamentului cu piata in care se organizeaza numeroase concerte si actiuni culturale. Teama de a nu ne pierde prin labirintul de stradute, asa ni sa parut initial, ne-a facut sa ne ponderam dorinta de cunoastere. Ulterior, dar era deja tarziu, ne-am dat seama ca strazile capitalei principatului erau construite destul de ordonat, asejate geometric si ar fi fost destul de greu sa te ratacesti. Oricum ne-am format o imagine destul de clara a oraselului pitoresc de munte, care este Andorra la Vella. Am parasit Andorra, nu inainte de a ne opri pentru cateva minute si la unul din numeroasele duty free-uri aflate la granita cu Spania, de unde m-am ales cu doar cateva ilustrate, ca o amintire in timp a afaptului ca am vizitat acest mic principat.
  Urmau alte patru ore de drum cu autocarul, dar acum entuziasmul de la plecarea de dimineata pierise. Oricum a fost un drum frumos, cu peisaje ce meritau vazute, mai ales cele din Pirinei si in plus am mai putut "bifa"o tara vizitata.

Duminica spaniola.

  Astazi e duminica si avem o jumatate de zi libera. Asa ca ajungem in fine si pe plaja din Malgrat de Mar, o plaja cu un nisip grunjos, cu pietricele din ce in ce mai mari cu cat te apropii de apa. Un soare bland de mai, dar o apa cam rece in care foarte putina lume se incumeta sa intre. Majoritatea  persoanelor aflate pe plaja erau localnici, de varsta a doua, probabil cei mai tineri se odihneau dupa noaptea victoriei Barcelonei, iar strainii preferau piscina hotelului.
  Dar dupa-amiaza avem un program destul de incarcat si in mod sigur atractiv. Ne deplasam pentru inceput spre manastirea Montserrat, situata pe muntele cu acelasi nume (in traducere Muntele Sfint), la vreo 60-70 km. de zona in care temporar locuim si cam la aceeasi distanta de Barcelona. Drumul este magnific, cu numeroase serpentine, iar manastirea benedictina este construita la o altitudine de 720 metri, intr-un peisaj care-ti taie rasuflarea (uneori chiar la propriu, datorita vantului rece ce sufla in rafale). Manastirea construita cu aproximativ 1000 de ani in urma si refacuta perioadic, este dedicata Sfintei Fecioare cu Pruncul si este cunoscuta drept Madona Neagra, nume primit dataorita culorii nergre a icoanei, care in mod miraculos a scapat din numeroase incendii de-a lungul timpului. Vizitatorii stau minute in sir la rand pentru a vedea si atinge pentru cateva secunde manaMadonei.

In biserica poti asculta , cu putin noroc un cor de baieti renumit in toata lumea pentru muzica gregoriana pe care o interpreteaza. Am avut acest noroc, in timp ce asteptam sa ajungem la icoana Madonei Negre am putut asculta cateva cantece in interpretarea Corului de baieti din Montserrat.
Pentru o descriere mai detaliata a manastirii va recomnad urmatorul site: www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-montserrat-67722.html.
  Dupa o vizita de aproape trei ore pornim din nou la drum si dupa mai bine de o ora iata-ne din nou in Barcelona. De aceasta data ne indreptam spre Piata Spaniei, unde ne cautam cu infrigurare locuri pe treptele pline de turisti din cele patru zari. Cu cat se lasa inserarea, cu atat treptele din fata fantanilor devin mai neincapatoare. Ora 21, spectacolul incepe. Va dura o ora si va cuprinde reprize de cate 10-15 minute de jocuri de ape si lumini, insotite de muzica in diverse tonuri: de la muzica pop la muzica clasica, la muzica electronica sau spaniola. Este un spectacol grandios, pe parcursul caruia blitzurile aparatelor de fotografiat si camerele video nu se opresc o clipa. Pe masura ce timpul trece, grupuri, grupuri, turistii se ridica lasand loc altor curiosi. Dupa ora 22 spectacolul ia sfarsit si turistii se imprastie printre buticurile si bistrourile din zona, sau spre zecile de autocare cu care au venit.

   In drumul de intoarcere spre hotel ma gandesc ca n-ar fi mare lucru sa facem si noi ceva asemanator la fantanile din Parcul Unirii, dar cine sa investesca in Romania daca profitul nu iese imediat, cine are la noi timp de astepat: Primaria, Guvernul?
  Drumul de intoarcere ne da posibilitatea sa vedem Barcelona noaptea, parcurgand un lung bulevard ce strabate metropola de la sud la nord. Apoi admiram pe marginea autostrazii cateva cladiri impunatoare ale unor firme cunoscute, printre care si "Supozitorul"cum este cunoscuta cladirea futurista a firmei de apa din Barcelona, ale carei lumini rosu si albastru te duc cu

gandul la culorile çelebrei echipe de fotbal a Barcelonei, dar care in realitate isi au originea in culorile-simbol internationale ale apei calde si reci .

Si asa se incheie o noua zi pe coastele catalane ale Mediteranei. Maine ne asteapta o excursie in Pirinei, catre micul stat Andorra .

Noapte buna !