Costa Brava : ziua 3

Mai intai de toate scuze pentru titlul paginii anterioare , am mancat un ,,i" desi luasem micul dejun deja . Dar sa trecem la ziua cu numarul trei a plimbarii noastre . Itinerariul propus : o scurta croaziera pe Mediterana si vizitarea orasului Girona , capitala uneia dintre cele patru provincii ale Cataloniei ( vezi pagina anterioara ) .

 Dupa o scurta calatorie cu autocarul pana in statiunea Blanes ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Blanes ) ne imbarcam pe o mica ambarcatiune de croaziera , cu care navigam de-a lungul Costei Brava timp de aproximativ o ora . Imaginile pe care le urmarim de-a lungul coastei sunt magnifice .

Tarmul stancos al Costei Brava

   

 Acostam in finalul scurtei noastre croaziere in localitatea medievala Tossa de Mar ( http://en.wikipedia.org/wiki/Tossa_de_Mar ) , ale carui incepurturi se pierd in negura anilor . Se estimeaza ca zona a fost locuita inca din neolitic , in epoca medievala localitatea fiind una din importantele cetati de aparare . Dupa o plimbare de-a lungul vechilor ziduri ale cetatii , pe stradute inguste , pavate cu piatra , trecand pe langa Muzeul Municipal care se mandreste cu lucrarile de arta contemporana ale artistilor ce au trecut de-a lungul anilor prin Tossa de Mar , printre acestia numarandu-se Marc Chagall care s-a stabilit aici pentru o perioada de timp . 

   

Dupa o scurta plimbare si pe strazile din partea comerciala a localitatii      , ne idreptam spre autocarul care ne va purta , mai departe spre orasul Girona ( http://en.wikipedia.org/wiki/Girona  ) capitala provinciei cu acelasi nume .

Girona ( imagine Wikipedia )

                                                 

Orasul a fost in negura timpului locuit de iberici si a trecut de-a lungul mileniilor scurse sub stapanire romana, vizigota , maura , pentru ca incepand din secolul XI sa fie declarat oras de catre Alfonso I de Aragon , trei secole mai tarziu devenind ducat , iar in secolul XV regele Ferdinand I dand primului sau nascut titlul de Print de Girona .    Intre secolele XII si XV dezvoltarea Gironei a fost influentata de o puternica inflorire a comunitaii evreiesti . astazi Ghetoul evreiesc este una din zonele cele mai bine conservate din Europa , fiind un important punct de atractie turistica . 

Catedrala ( intrarea principala )

Catedrala

Straduta din Ghetou

  In afara Cartierului Evreiesc alte doua obiective de prim interes nu trebuie ratate : vechea Catedrala , constructie in stil gotic spaniol la intrarea careia ajungi dupa ce urci 86 de trepte si Biserica Sant Feliu , unde se afla moastele sfantului patronim . Mergand spre cele doua edificii crestine patrunzi prin poarta vechii cetati ale carei ziduri se mai vad si astazi , ziduri ce au jucat un rol important in apararea Gironei de-a lungul secolelor . Din pacate Biserica Sant Feliu era inchisa la ora vizitei asa ca a trebuit sa ne multumim cu vizitarea Catedralei si a catorva strazi inguste si foarte pitoresti ale Ghetoului evreiesc .

 Si cu aceasta obiectivele celei de-a treia zi a excursiei erau atinse . Suplimentar , ghida ne-a propus ca in drum spre Malgrat sa ne oprim la o degustare de vinuri , locatie de unde puteam cumpara si dulciuri specifice catalane , diverse suveniruri si ...parfumuri contafacute . La pomul laudat sa nu te duci cu sacul , zicala se potriveste foarte bine si acestei vizite surpriza . La intare ti se da un mic paharut cu un lichior de fructe , dupa care cu acest paharut minuscul ( slava Domnului , altfel puteam avea surprize cu vreun "degustator" mai zelos ) treceai de-a lungul peretelui unei sali de peste o suta de metri lungime , prin fata unor butoaie cu tot felul de soiuri de vin spaniol , din care degustai unul ( sau mai multe ) paharute si mergeai mai departe . Daca iti atragea atentia vreun soi iti umpleai un bidon de unu sau cinci litri ( se aflau o gramada la dispozitia amatorilor ) si te duceai in final la casa de marcat . Calitatea , si nu o spun eu , pentru ca nu prea ma pricep , era mediocra . Vinuri facute artificial ca multe din cele din magazinele sau depozitele romanesti . Pretul aproape invariabil al unui litru dintr-o astfel de licoarea : 3.80 euro . Era in aceeasi sala , foarte aglomerata - pentru ca autocarele soseau si plecau unele dupa altele  , descarcand turisti de toate natiile - era zic si un sortiment bogat de dulciuri , printre care si  turron-ul , o specialitate de migdale cu miere , oua si zahar , cu care din ce-am citit , se mai lauda si gastronomiile italiana si filipineza . Dar legenda spune ca un tanar flacau catalan o iubea nespus pe fata unui brutar . Sarac fiind , nu era agreeat de tatal fetei , asa ca tinerii se fereau de ochii brutarului . Intr-o zi , cand tinerii se credeau singuri , brutarul revine acasa pe neasteptate , tanarul ascunzandu-se intr-un sac de faina . Fiind descoperit , ca sa scape de pedeapsa si pentru a inmuia inima tatalui iubitei sale , tanarul ii promite brutarului ca-i va da reteta unei prajituri cu care va deveni faimos in oras . Ceea ce s-a si intamplat , prajitura fiind numita Turron . Din sala de degustari ajungeai in cea de suveniruri , in care chiar spre iesire se aflau parfumuri ai caror producatori spanioli isi propuneau sa imite renumite parfumuri frantuzesti , si pentru a-ti sugera aceasta au botezat parfumurile cu nume care sa te duca cu gandul la original .Pretul unor astfel de surogate era de 7-8 euro si doamnele , in special din estul Europei stateau la cozi care puneau in pericol orarul prestabilit al autocarelor. 

  Si pentru ca sa incununam aceasta a treia zi de concediu , seara , catre orele 21 , ne-am imbarcat constiincios din nou in autocar si am plecat in statiunea vecina Santa Susana , pentru a asista la o seara de flamenco . Intr-o sala imensa , la zeci de mese lungi , stateau inghesuiti peste o mie de turisti din 15-20 de tari . Cine a fost in Grecia ,si a asistat intr-o taverna la o seara greceasca , isi poate imagina care era atmosfera intr-o astfel de locatie . Dupa un preambul pop cu o cantareata care se straduia din rasputeri sa anime sala , a urmat un tenor , mult laudat de ghid si organizatori , o voce mediocra care ar pali in fata lui Costel Busuioc al nostru . In final spectacolul promis : flamenco . O trupa buna cu trei dansatori si sase dansatoare , unul dintre cei trei fiind si coregraful trupei  . Coregraful ( solistul ) , nu i-am retinut numele caci oricum nu cred ca-l cunoaste cineva , a dansat foarte bine , a facut demonstatii , repetate pana la epuizare  la cererea publicului , de viteza si rezistenta fizica . In general tot spectacolul de flamenco a fost unul reusit  si s-a incheiat cu prezenta pe scena a unor curajosi din public . Tratatia a fost una saracacioasa , un sangria ce aducea mai degraba cu un sirop de fructe si un pahar de sampanie , alaturi de cateva alune . 

Si a fost ziua a treia...

                                                                                           

In continuare pe Costa Brava

Camera dubla  Hotel Luna Parc

Hotel Luna Parc ( Malgrat de Mar )

Asa cum promiteam ieri , imi reiau amintirile legate de scurtul periplu spaniol . Statiunea Malgrat de Mar se afla in regiunea Maresme , la 5-6 km. sud de regiunea Costa Brava , ambele situate de-a lungul litoralului mediteranean , in partea de nord-est a Spaniei . Este o statiune realativ mica , despartita de o singura strada de o alta statiune , Santa Susana . Localitatile vechi , cunoscute inca de prin secolul 13 , sunt situate pe zona deluroasa din apropierea litoralului , iar mai aproape de mare s-a dezvoltat in a doua jumatate a secolului trecut zona turistica , cu hoteluri de 3-4 stele , restaurante si zeci de magazine cu suveniruri . Complexul hotelier in care am locuit se numeste Luna Park si are in componeneta un hotel de 3* si un altul de 4* , o sala de restaurant comuna , o piscina interioara ( cu servicii platite ) si una in aer liber .

  Prima surpriza de care am avut parte la sosire a fost anuntarea unor pachete de excursii optionale , la care nici una din agentiile din tara nu facuse vreo mentiune . Cum tentatia de a vizita cat mai multe locuri , intr-un timp scurt , este foarte mare pentru un turist cu posibilitati reduse de a se mai intoarce vreodata in aceleasi locuri , planurile initiale de leneveala pe plaja au fost inlocuite de nerabdarea de a vizita locuri noi .
 Am sosit in Malgrat miercuri 25.06.2011 seara tarziu , asa ca oboseala primei zile a excursiei , cu emotii , zbor si cazare ne-a trimis direct la culcare .

Castelul Gala Dali ( Pubol )

Parcul Castelului Gala Dali

  Joi , prima zi cu adevarat a calatoriei . Silvia , ghida de care pomeneam ceva mai devreme , ne-a propus pentru aceasta zi o calatorie pe urmele lui Dali . Spaniolii si in special catalonii ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Catalonia ) sunt foarte mandrii de faptul ca acest geniu al picturii suprarealiste este originar din localitatea catalana Figueres ( Figueras ) . Primul obiectiv al vizitei , Castelul Gala , construit dupa indicatiile lui Dali in satul Pubol , aproape de granita cu Franta . Castelul , construit initial in secolul 14 , a fost cumparat de Salvador Dali prin anii '60 , aflandu-se la acea data intr-un grad avansat de paragina . A fost refacut , multe din fortificatiile initiale fiind eleiminate , si redecorat in intregime de pictor , punandu-si amprenta puternica pe intreaga constructie . La finalul restaurarii Dali il ofera in dar sotiei sale Gala care , il primeste cu o conditie : Salvador sa poata veni in acest castel numai cu acordul scris al acesteia . Era doar una din multele fatete extravagante ale sotilor Dali.
Trebuie spus ca cei doi s-au cunoscut in 1929 si s-au casatorit in 1934 , ea fiind cu zece ani mai in varsta decat Salvador . Insusi modul de a o cere in casatorie dovedeste firea iesita total din tipare a celor doua personaje . Aflat pe plaja , Salvador se unge cu excremente de taur dupa care se infatiseaza Galei spunandu-i : ,, uite ce sunt in stare sa fac eu pentru tine " . Nu mai insist asupra laturii excentrice a celor doi soti  , pe paginile de internet gasiti destule informatii , asta in cazul in care v-am facut curiosi . dincolo de aceste excentritati , ceea ce i-a legat a fost dragostea pentru arta si cultura . Mai trebuie spus ca , aici la Castelul din Pubol Gala si-a petrecut ultimii 12 ani de viata si tot aici  se afla inmarmantata , intr-un cavou construit initial pentru doua persoane . dupa moartea Galei in 1982 , Salvador se razgandeste si nu mai doreste sa fie inmormantat alturi de Gala ,ci in orasulsau natal Figueres . Se spune ca si acum Gala isi mai asteapta sotul . In muzeu putem vedea pe langa unele tablouri si decoratii , opera lui Dali , si mobilier ce a apartinut Galei ( multe piese construite tot la indicatiile pictorului ) , autoturisme ce au apartinut celor doi ( cu unul dintre ele , pe bancheta din spate , a fost transportat trupul neinsufletit al Galei ) . La inmormantarea acesteia au participat doar trei persoane : soferul , gradinarul si menajera , Salvador refuzand sa vina .
 Si cel de-al doilea popas pe urmele lui Dali l-am facut , in aceeasi zi in Figueres , orasel situat in provincia Girona ( una dintre cele patru provincii ce alcatuiesc Catalonia , alaturi de Barcelona , Tarragona si Lleida ) .
Salvador Dali s-a nascut in acest orasel in anul 1904 ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD ) , tatal sau fiind un cunoscut notar si om de vaza al urbei , si a murit tot aici in 1989 .    

Muzeul Dali ( Figueres )

Interior Muzeu Dali

Muzeul Dali ( detaliu tavan )

      

In continuare editez un pasaj din biografia lui Dali , publicat pe paginile Wikipedia :

Pasiunea pentru Gala

În 1929 întâlnește pe Gala Diaconov, soția poetului Paul Éluard, pentru care face o pasiune ce nu se va stinge tot restul vieții lui. Reușește să o despartă de Éluard, Gala devenindu-i nu numai soție, dar și muză inspiratoare, reprezentând-o în multe din picturile sale. Grație Galei, Dalí va cunoaște în cele din urmă dragostea trupească, care îi fusese până atunci cu desăvârșire străină, salvându-l de nebunie, după cum a mărturisit artistul.

Delirul megalomaniei

Între 1939 și 1948 trăiește la New York, unde expozițiile sale obțin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mândrie provocatoare și creează teme în care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei și putrefacției. Se plimbă pe străzile New York-lui cu un clopoțel, pe care îl folosește pentru a atrage atenția asupra sa - gândul că ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca sărăcia și smerenia.

 

   Când acordă interviuri, vorbește despre sine la persoana a treia, folosind formularea "divinul Dalí" sau pur și simplu "divinul". Explică în mod savant cum mănâncă în fiecare dimineață jambon cu dulceață de trandafiri, cum înoată în fiecare zi douăzeci de minute, face o siestă de șapte minute, dar mărtrurisește că frica de moarte nu îl părăsește niciodată. Susține că această spaimă este, împreună cu libido-ul, motorul creației lui.
Până în ultima perioadă a vieții lui, Dalí a continuat să alimenteze până la extrem faima sa de artist excentric, original până la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului său personagiu, orgolios și imprevizibil. În 1975 primește un titlu nobiliar, devine "marchiz de Pubol", deoarece în acel timp locuia în castelul Pubol, pe care i-l oferise Galei.
Gala moare în 1982, în 1983 Dalí pictează ultimul său tablou, Coada de rândunică. După un accident în care suferă arsuri grave, se retrage din viața publică. Părăsește castelul și se adăpostește în turnul "Galatea" din al său "Teatro-Museo", unde va muri în ziua de 23 ianuarie 1989, la Figueras, localitatea în care s-a născut.
Aceasta a fost contributia Wikipedia , in continuare revin la propriile-mi cuvinte .Nu ma refer la picturi , nu sunt priceput in arta picturii si deci nu pot comenta , dar vizita la muzeu te ajuta sa te apropii putin de personalitatea lui Salvador Dali . O sa incerc sa postez si cateva fotografii , de amator , din timpul calatoriei , dar deocamdata , in calitate de novice al bloggeritului , nu stiu cum s-o fac . Putintica rabdare stimabililor !
 Asta a fost a doua zi a vacantei de opt zile , si prima de colindat . Ah , sa mai adaug ca in aceasta dupa amiaza , tarziu , am facut si prima sedinta de plaja la piscina hotelului . Restul in zilele urmatoare .

Colindand pe Costa Brava .

Îmi cer scuze de la început - sunt un blogger... tânăr în ciuda vârstei biologice - pentru stângăciile pe care le veți întâlni pe acest blog (asta în cazul ipotetic în care cineva se va arăta interesat de acesta).

În prima mea postare, voi da glas unor impresii de călătorie pe Costa Brava, în regiunea spaniolă Catalonia. Fac acest gest atât pentru a-mi ţine proaspete amintirile acestei călătorii, cât şi pentru a fi eventual de folos altor „seniori” care vor opta pentru o astfel de excursie.

Primul pas, unul destul de dificil, a fost zborul cu o companie low cost, primul zbor din viața mea. Evident am încercat să-mi stăpânesc emoțiile şi cu mici suferințe am ajuns cu bine la prima destinație pe pământ spaniol: aeroportul internațional Barcelona. E greu de imaginat trecerea de la impresia lăsată de micuțul şi învechitul aeroport Băneasa, la marele şi ultramodernul aeroport din capitala Cataloniei.

De aici, preluați de o tânără româncă, ghidul agenției spaniole organizatoare, cei peste treizeci de turiști, majoritatea având pe umerii lor peste şase decenii de viaţă, am pornit cu un autocar spre stațiunea Malgrat de Mar. Prima impresie, rămasă în urma goanei de-a lungul autostrăzii a fost numărul mare de blocuri care se zăreau in localitățile limitrofe. „Uite că i-a stricat şi pe ăștia regimul socialist”, remarca mai în glumă mai în serios un coleg de călătorie. Şi încă ceva: culoarea predominantă era cărămiziul, în diferite nuanțe. Urmarea va veni în zilele următoare.
Sa mai amintesc agentia de turism din Romania prin care am ajuns aici: TERRA WORLD TOURS (www.t-w-t.ro)si compania aeriana cu care am efectuat zborul: WIZZ AIR (www.wizzair.com).

Pentru o prima zi de „bloggerit” e destul.